Mara - si ea o amintire frumoasa

Pe Mara am cumparat-o acum aproape 2 ani impreuna cu perechea sa, Masai.
A fost o ocazie pe care n-am putut si n-am vrut sa o ratez. Pret bun, pereche reproducatoare (aveau 4 boboci mari care au ajuns la colegul Gorke). Singurul inconvenient, nu erau filate, ceea ce reprezenta o problema pt. mine neavand voliera acoperita.
Am numit-o Mara dupa raul cu acelasi nume din Kenya si Tanzania, rau care poate fi linistit ca un lac de munte intr-o zi insorita, sau involburat ca marea intr-o zi cu furtuna, insa mereu imprevizibil. Sa nu uitam ca in acest rau traiesc unii dintre cei mai mari crocodili din Africa.
Pe Masai l-am numit asa dupa tribul kenyan de razboinici, si el fiind un razboinic neinfricat.
Bucuria de a le avea a fost din pacate de scurta durata (cateva luni) deoarece, dupa naparlire, le-au crescut in mod firesc remigele primare si Masai a zburat intr-o noapte la un vecin de la care nu l-am mai recuperat niciodata. Mara a ramas astfel singura.
Salbatica in adevaratul sens al cuvantului, a refuzat sa intre in adapost si prima iarna la mine si-a petrecut-o afara, in ger si ninsoare.
In timp ce toate pasarile mergeau la culcare, ea ramanea ca o straja in curte, singura, indurand cu stoicism iarna.
Usor usor a inceput sa se apropie de Gunar - gascanul Embden, si sa formeze cu el pereche spre totalul dezacord al lui Ingrid - gasca Embden.
In primavara le-am despartit insa ea a continuat sa salute asa cum ar saluta perechea, pe Gunar.
Cu ajutorul lui Hobbyzoo, am adus un nou mascul, Masai 2, exemplar tanar (eclozat 2012) si filat. Mara l-a acceptat repede si, desi nu se putea rupe de Gunar, pana la urma a facut pereche cu noul Masai care era departe de a se apropia de vechiul Masai.
Masai 2 era mult prea tanar si timid. Nu stia inca sa salute, nu stia sa calce desi Mara il incuraja in acest sens, nu o proteja si nu-si marca teritoriul.
Manata de ceasul biologic, Mara a depus ponta. Eram sigur ca ouale nu vor fi fertile (nu-i vazusem niciodata calcandu-se) insa i le-am luat si le-am bagat la incubator.
Erau intr-adevar nefecundate insa, oricum nu m-as fi ales cu nimic deoarece o pana prelungita de curent mi-a compromis intreaga serie de oua puse in acel incubator.
Lunile au trecut si Masai a inceput sa fie din ce in ce mai barbatos. Desi clar la conducere, Mara a devenit mai supusa.
Semnele maturizarii sexuale deveneau evidente la Masai si asta mi-a dat speranta.
La un moment dat am decis sa le vand. Nu pt. ca ar fi avut vreo problema ci pt. ca agresivitatea lor fata de rate ma incurca foarte tare in ceea ce priveste asezarea in curte a palmipedelor. Sub nici o forma nu putea fi tinute cu altceva decat gaste.
Desi am avut oferte pt. ele, sotia s-a impotrivit vehemnet si asa au ramas in continuare la noi, ca niste caini de paza ai pasarilor de curte, mereu in alerta.
Primavara 2014, perioada de imperechere pt. toate pasarile. Masai devine curtenitor, Mara accepta bucuroasa, imperecherea se produce. Calcat ca la carte, sunet de triumf etc. Mara cauta cuib, Masai alunga din curtea pasarilor tot ce este strain (cotofana, gugustiuc, pisica etc.). Cu gainile, curcile si bibilicile nici o problema. Cu ratele crima curata.
Mara roteste cuib si depune ponta. 6 oua. I le iau si le pun la incubat. Ma cred mai tare decat natura. Aiurea!
Pana de curent din nou si incubatorul plin cu oua (de egipteana, Embden, africana, saxona, indiana, rata comuna si pitica) este compromis aproape definitiv. Despre "exceptie" intr-un alt album cu alta ocazie.
Mara nu dispera si, lasata fara oua, incearca sa ma deruteze si, dupa vreo 2 saptamani, depune 2 oua in vechiul cuib si 1 ou in alt cuib. Cade la clocit pe cele 2 oua.
Epopeea nu se termina aici. Constat ca 2 gaini Kabir oua peste ea asa ca, in loc de 2 oua, Mara cloceste vreo 8-9. Cu razboi puternic (intre mine si egiptene), ii iau din cuib ouale de gaina.
Trec alte 2 saptamani si constat ca bibilica batrana de data asta oua peste ea. In cuib nebunie curata. Nu 2 ci peste 10 oua. Cu sotie cu tot si n-am mai reusit sa scoatem in siguranta ouale de bibilica din cuib. Mara era in stare sa lupte cu noi oricat punandu-si astfel in primejdie propriile oua. Cum nu am bibiloi, decidem sa le lasam acolo. Fie ce-o fi!
Trece o luna si .... lupta Marei de a deveni mama, dupa 2 ani, se termina.

Mara a fost o femela foarte buna reproducatoare.
Din pacate insa si extrem de agresiva.
A fost vanduta in anul 2016 (dupa cativa ani de reproducere cu succes in curtea mea).
Sper ca cel care a cumparat-o sa fie la fel de multimit de ea cum am fost si eu.


.....