Ciungi de Bucuresti

Nu sunt un cunoscator fin al rasei insa va spun ca nu-i chiar atat de neagra situatia in prezent.
Porumbeii inca au o vitalitate deosebita, cresc bine puii fara sa fie nevoie de doici, la mana se simt destul detari etc.
Pe de alta parte, recunosc, si mie imi plac trenele lungi, cozile late, piciorele scurte, ciocurile fine etc.
Poate ca asa suntem noi astia din Muntenia.

Va respect punctul de vedere si, desi poate nu pare la prima privire, il impartasesc intr-o anumita masura.
Am sa va dau un exemplu ca sa ma intelegeti:
Nu sunt un crescator adevarat de Negru Codalb insa am cateva exemplare din aceasta rasa. Majoritatea sunt pasari relativ bune zburatoare (meritele nu-mi apartin, asa i-am luat si apoi am incercat sa ii cultiv mai departe, nu stiu daca-mi iese dar incerc), cu vitalitate, care pot fi eliberate din cotet fara emotia ca la prima adiere de vant vor cadea in cap.
Insa, pe langa astia, am un mascul "cocosat" cu trena mai joasa si coada mai lata si mai grea. Imi place nespus si abia astept sa ii gasesc o femela la fel de "cocosata" pt. a incerca sa scot pui din ei cu coada si mai lata, cu trena si mai joasa, cu capul si mai frumos etc.
Imi place nespus sa-i vad pe ceilalti sus pe cer insa imi place si d-asta de ziceam doar in voliera, sa ma bucur strict de frumusetea lui.
Am putea fortat sa le numim linii diferite: de zbor si de frumusete.
Zborul ar trebui sa defineasca rasa insa ... suntem tributari frumusetii.
In speta mea poate si din cauza faptului ca placerea de a vedea un porumbel zburand mancand cerul imi este oferita cu varf si indesat de Tipplerii de durata si altitudine pe care ii am.
Cred ca dreptatea este undeva la mijloc si echilibrul (fara exagerari de nici o parte) este masura tuturor lucrurilor.
Ce este frumos insa ... si lui D-zeu ii place iar din cate vad eu, fara a avea pretentia ca sunt un fin cunoscator, noua muntenilor ne plac mult porumbeii frumosi chiar daca asta presupune denatuarea lor. Caci in fond, asta inseamna selectia spre frumusete. Denaturarea rasei si crearea de altceva.
Viitorul va decide incotro se indreapta fiecare rasa anume. Zburatorii muntenesti insa au cam devenit in majoritatea cazurilor pasari de voliera si frumusete. Ca si jucatorii de altfel.
O fi bine, o fi rau, cine stie?

Am in cotet o pereche de Ciungi de Ploiesti despre care vreo cateva persoane mi-au spus ca nu sunt altceva decat niste gutani sau niste corcituri. Eu i-am primit gratuit ca fiind ciungi de Ploiesti si asa ii voi denumi in continuare fie ca sunt fie ca nu.
Pasarile aceastea le-am oferit cuiva cadou cu conditia ca toti puii din ele sa fie zburati pt. a vedea cum se comporta numai ca efectiv nu i-a putut invata la noul domiciliu. De 3 ori au scapat si s-au intors acasa. Odata au parasit ouale. A 3-a oara cand au venit i-am spus omului ca, desi imi pare rau, nu ii mai dau inapoi. Daca ei au facut atatea eforturi sa revina mereu acasa, atunci acasa trebuie sa ramane.
Acum, ca or fi de rasa sau nu, pt. mine nu conteaza. Isi vor petrece restul zilelor linistiti in cotetul meu fiind folositi ca si doici. Sunt niste parinti exemplari si arata foarte bine.
Asadar, si eu iubesc toate vietatile pamantului indiferent ca sunt de rasa sau nu.
Ex. desi am 10 caini, saptamana trecuta cineva a aruncat un catel pe strada. Altcineva i-a dat un sut desi este atat de mic incat pare un pisoi (este de talie mica). Nu am rezistat acestei scene. L-a lut sotia, l-am vaccinat, l-am deparazitat si acum i-am gasit si un nou stapan la care va merge peste cateva zile.
Animalele sunt animale fie ele de rasa sau nu.

Multumesc, asemenea va doresc si eu!

Inteleg! :)

La anu' voi vedea ce mai pot face in aer puii.

Da, din pacate.

Multumesc! Si mie imi plac mult si doream de ceva vreme sa-mi iau.
Anul asta am luat si mi s-au reprodus foarte bine.
La anu trecem si la iesirea din voliera. Sa vedem daca mai stiu sa zboare puii.